Summer fun

Summer fun

Wednesday, May 29, 2013

Si asteptam

Si a tercut a saptamana de cand renuntarea de la Quebec a ajuns la NB, moment in care am dat mail si am intrebat daca totul este ok cu aplicatia noastra si care sunt pasii urmatori. Si am primit inapoi ...... nimic .
Ma innebuneste asteptarea, daca as putea as impinge eu actele si le-as verifica si procesa odata. Sunt constient ca suntem pentru ei ceva abstract, un numar de dosar, nu niste oameni cu sperante, sentimente, vieti. Am sunat la un moment dat la NB, si mi s-a spus cand am intrebat de ce nu am primit un semn in 4 luni de ei, ca abia dupa 6-8 luni am putea fi ingrijorati. In 9 luni poti sa faci un copil...... Ma deranjeaza faptul ca viata trebuie sa imi fie conditionata de procesul acesta de emigrare, stiu ca de asemenea nimeni nu ma obliga sa astept , dar......

Asa ca ...... asteptam.

Friday, May 24, 2013

Solicitare documente suplimentare

Dupa ceva timp de liniste si asteptare am primit pe 18.04.2013 o solicitare de documente suplimentare de la NB, in care ni se solicitase statusul aplicatiei noastre pe Quebec. Cu toate ca renuntasem la interviu si le-am spus ca vrem sa renuntam la aplicatia pe Quebec, nu am primit decat o solicitare in care ne indicau sa le trimitem o scrisoare semnata  de noi in care renuntam la      aplicatie. Am trimis scrisoarea din februarie si nu am primit nici un raspuns. Am mai trimis vreo 3 mail-uri la ei dar nimic , asa ca am sunat la nr acesta de telefon +15148649191, si am vorbi cu o doamna draguta care mi-a transmis cererea de a primi un document oficial in care se specifica ca dosarul ne-a fost inchis. 
Din pacate nu am primit nici un raspuns timp de 2 saptamani, si am mai sunat odata si pana la urma am primit confirmarea ca ne-au expediat o scrisoare oficiala. Dupa alte 15 zile nu a ajuns nimic la noi, asa ca am mai dat un telefon si am cerut o copie pe mail. Am atasat copia la formularul primit de la NB, si pe 21.05.2013 a ajuns acolo. Dupa ce am expediat plicul catre NB a ajuns si scrisoarea de la Quebec, care oricum nu era semnata :)
Acum, asa cum e  normal ...... asteptam.


Am decis sa alergam doar dupa un iepuras

Dupa ce am pus cap la cap toate actele necesare dosarului de NB, bineinteles ca cel mai mult a durat stagiul de cotizare de care am avut nevoie din Bucuresti, si a durat 3-4 saptamani sa ajunga la ITM Constanta, cu posta “speciala”, am trimis dosarul cu DPD si am dat 336 RON . A plecat pe 22.12.2012 si a ajuns pe 04.01.2013 , dupa 7 zile pe 11.01 am primit mail de la o adresa de mail cu noreply, un numar si un sfat :
“Your application for permanent residence through the New Brunswick
Provincial Nominee Program has been received at the Population Growth Division.
Please do not contact us for updates on the status of
your application. Further information will be provided when the
initial assessment is complete.
DO NOT REPLY TO THIS E-MAIL
Deci gura mica si asteptati.
Dar viata cum e ea de felul ei , o incantare ne-a mai rezervat o surpriza si pe data 14.01 am primit si invitatia la interviu pe data de 14.03 . Dupa doar 2 ani de la trimiterea dosarulu :) :
“Monsieur,
Nous avons le plaisir de vous informer que nous sommes en mesure de donner suite à votre demande de Certificat de sélection du Québec.
 Nous vous convions à une entrevue avec une conseillère ou un conseiller à l’immigration du Québec :
LIEU :      Hotel Athenee Palace Hilton
                 Episcopiei 1-3, Sector 1
                 BUCAREST
                 Roumanie
DATE :    14 mars 2013 ”
Pacat ce ne-a cam trecut noua placerea sa mai ne ducem, asa ce ne-am decis sa mergem mai departe cu NB-ul si vedem ce o fi aici. Deja trebuie sa plece 12 saptamani  din primul val catre NB, eu sper daca totul este ok ca pana in iarna sa plecam si noi.
Si acum asteptam, din nou …….

Cealalta fata a monedei

Niste documentare interesante, pentru cei care spera ca educatia si experienta din Romania va fi utila in Canada
si o emisiune impartita pe mai multe parti
Succes

interviu si sesiune de comunicare NB

Azi a fost o zi plina, a inceput cu interviul si a continuat cu sesiunea de comunicare, o sa le prezint pe rand:
1. Interviul
La ora 10.45 ne-am prezentat la locul stabilit, am aparut dl Iftoafa si dna Monica, ne-au rugat sa asteptam putin. Ne-au invitat sa intram, pe masa se aflau materiale promitionale cu NB. Ne-au intrebat in ce limba preferam sa vorbim, am ales engleza pentru ca ma descurc mai bine, au fost intrebari legate de pregatire si locurile de munca pe unde am activat. Au parut interesati de ce le-am spus, m-au lasat sa prezint, au fost foarte putine intrebari pe langa ce am spus eu. Dupa aceea a intrebato acelasi lucru pe sotie, dar in franceza dar mult mai pe scurt. Dupa ce a prezentat ea, m-a intrebat care este planul de emigrare dar in franceza, i-am prezentat ceea ce pregatisem, niste job-uri de pe net si cateva cursuri. A intrebat daca suntem interesati sa echivalam studiile, dar i-am spus ca nu suntem interesati pentru ca dureaza destul de mult, mi-a dat cateva sfaturi despre posibile locuri de munca, dar mi-a spus si el ca este un circuit cam inchis si toti cer experienta in Canada, si ca drumul catre job-ul dorit poate fi destul de greu. Ne-a anuntat ca vom primi raspuns in 3-4 saptamani. Interviul a fost relaxat, s-a uitat si pe acte si pe dovada financiara, dar fara sa acorde o atentie deosebita, am vorbit doar cu dl Iftoafa, dna a notat tot timpul si a ascultat. A durat aproximativ 40 de minute, AP 30 de minute si AS 10 minute, il poti ajuta pe celalalt daca are probleme de exprimare . Cam atat, noi suntem optimisti dar vom vedea.
2. Sesiunea de comunicare
Voi prezenta pe scurt ce mi-se pare interesant:
- 3 moduri de emigrare pentru muncitori calificati: cu suport de la angajator, cu suport familial si initiativa strategica.
- pentru initiativa strategica suma necesara este de 11.115 CAD pentru AP si 2500 CAD pentru fiecare AS
- la initiativa strategica ofiterii de emigrare stabilesc in urma unei formular completat si a unui interviu daca cineva poate fi eligibil, si daca te considera eligibil poti trimite dosarul 2 si ei vor atasa o scrisoare care va tine loc de oferta de la angajator
- a aparut si o taxa de procesare de la NB de 250 CAD, pentru dosar pe langa taxele de la guvernul federal
- daca ai mai aplicat pentru alt program , inainte sa trimita dosarul la guvernul federal vor avea nevoie de o confirmare a faptului ca renunti la acea aplicatie.
Cam astea sunt punctele principale.
Succes.

new brunswich – o luminita, oare unde duce

Chiar atunci cand toate imi mergeau groaznic de prost, in toate proiectele pe care le aveam in desfasurare, am primit un semn de la fratii din NB:
“Bonjour M
Nous sommes prêt a vous rencontrer pour un entrevue a  Constanta. Si vous préféré une rdv a  Constanta laissez mois savoir svp.
Pour votre entrevue vous devrait avoir toutes les papiers d’identité civile, éducation et expérience de travail avec vous et aussi vos preuve financières. Vous devrait aussi nous convaincre que vous avez l’intention de vous établir au Nouveau-Brunswick. Vous devrez vous présenter en famille donc avec votre conjointe.
Merci de nous confirmer votre disponibilité
Cordialement”
Acum sa vedem ce o sa iasa, din pacate ceea ce am aflat de la cei care au dat deja interviu, rapunsul nu se da pe loc, ci dupa o luna. Ceea ce personal mi se pare cam dezolant, deoarece ritmul in care se desfasoara demersurile de emigrare ma innebunesc. Am inceput sa aprofundam putin istoria regiunii si sa pregatim povestea de emigrare.
Revin dupa interviu cu povesti nemuritoare.

New Quebec sau New Brunswick

Tot asteptam sa primesc un semn de la Quebec-osi, am inceput sa rasfoiesc blog-urile despre Canada, si intamplarea a facut sa dau peste 2 disctutii legate de New Brunswick:
Tot rasfoind paginile acestori 2 postari, am dat de o gramada de rautati inutile si derapari necontrolate ale unor oameni atotstiutori, dar si de niste informatii utile zic eu.
Astfel se pare ca guvernul din New Brunswick, vrea sa primeasca mai multi emigranti, in momentul de fata au 3 programe de emigrare dupa cum se vede mai jos:
Treaba e ca la primul mod de a emigra : Skilled worker Applicants with Employer Support, guvernul NB desfasoara acum un program pilot, de mentionat ca este sigura provincie din Canada in care engleza/franceza sunt limbi oficiale. Programul pilot este gestionat din cate am inteles eu de francezi, dar este acceptata si engleza fara probleme.
Pentru programul  Skilled worker Applicants with Employer Support, iti trebuie o oferta de munca de la un angajator, dar in acest program pilot, guvernul NB iti ofera o confirmare care tine loc de oferta de munca in urma unui interviu telefonic. Formalitatile se desfasoara astfel:
1. Trimiti formularul atasat completat la urmatorea adresa : george.itoafa@gnb.ca
Pentru a primi un raspuns este de preferat ca mail-ul sa fie in franceza/engleza. Pentru a grabi putin lucrurile de asemenea atasat dovada existentei sumei de bani necesare printr-un extras bancar sau bunuri evaluate (10000 cad pt aplicant principal + 2500 cad/aplicant secundar)
2. In aproximativ 1-2 luni se va primi un mail de programare la interviu, care va va solicita sa le confirmati o data si o ora.
3. Dupa interviu la o perioada de timp se va primi un mail de confirmare, si prin posta foaia care va tine loc de oferta de munca, si se va putea purcede cu dosarul 2, care va contine :
4. Se trimite dosarul in NB
5. Cei din NB proceseaza dosarul si daca nu mai e necesar nimic se va trimite dosarul dupa procesare la ambasada Canadei din Bucuresti.
6 Cei de la ambasada Canadei vor anunta programarea la vizita medicala
7. Dupa vizita medicala va urma progrmarea la viza
In momentul de fata cei din NB au spus ca tot procesul va dura aproximativ 8-9 luni, pana acum s-au dat doar cateva interviuri telefonice, nu am auzit sa pice nimeni, nu a trimis nimeni inca dosarul 2.
Poti sa aplici daca nu ai CSQ dau dosarul 2 pt oricare alta provincie, si chiar daca ai trimis dosarul catre alta provincie trebuie sa specifici.
Cam atat, update cum mai aflu ceva.

Video poveste de emigrant in Canada

“Ce vrei sa te faci cand o sa fi mare?”

Cand eram mic mai tot timpul ma intreba lumea “ce vrei sa te faci cand te faci mare?” si eu cu simplitatea unui copil raspundeam aviator, fotbalist, gunoier  … etc., si chiar credeam ca voi ajunge ce imi doream. Normal ca acele apiratii de viitor erau generate de oameni si intamplari din jurul meu si erau in cea mai mare parte vise de copil. Pe urma am mai crescut si parintii m-au ajutat si m-au indrumat sa iau decizii, si da ca nu am reusit sa iau decizia “buna”, au luat ei decizii pentru mine. Normal ca si deciziile si asiparitiile lor pentru mine erau de generate de mediul in care traiau, normal ca dorintele mele s-au pierdut pe parcurs si a ajuns  sa conteze doar ceea ce am fost invatat ca reprezinta un viitor sigur. Parintii mei lucrand in sistemul militar, m-au indrumat catre o viata in slujba tarii, normal ca atunci cand mi-am dorit sa fac un sport mi-au spus ca scoala primeaza, fara a avea intelepciunea sa creeze un echilibru intre educatie si pasiune. Asa ca, in ideea ca ei au muncit toata viata lor, au dorit ca macar copii lor sa nu munceasca si sa se bucure si sa rasfete in oceanul vast al cunostintelor daruite de mediul scolar, toate bune si frumoase ca idee. Trist ca din pacate nu m-am regasit niciodata in acest mediu ca m-am simtit ca pestele pe uscat, si ca singurele momente in care m-am regasit au fost cele in care am facut sport in orice forma. Fara doar si poate le multumesc parintilor mei ca mi-au oferit oportunitati si sanse de a avea un viitor mai bun ca al lor, dar in acelasi timp le reprosez ca furati de ideea de “viitor sigur” , nu au fost atenti cu adevarat la nevoile si dorintele mele.
Acum ca la randul meu sunt parinte, realizez cat de greu e sa diferentiezi “binele tau” fata de “binele altuia”, cat de greu e sa-ti dai seama ca “ce ti-e iti place altuia nu-i face”. Din pacate asta este lucrul care il reprosez parintilor mei, ca nu au putut sa accepte ca ceea ce in viziunea lor este bine, pentru mine nu a fost tot timpul atat de bine. Sper ca voi fi destul de matur si cu capul pe umeri, sa reusesc sa fiu atent la dorintele fetitei mele si niciodata sa nu-i impun o cale in viata generata de dorintele, frustrarile sau insuccesele mele. Sper ca sa pot sa o accept asa cum este, si sa o iubesc indiferent de alegerile pe care le va face in viata EI. Ajungand la 30 de ani am ajuns sa imi accept parintii  asa cum sunt ei, cu bune si rele, si sa iau viata asa cum e, dar din pacate ei ajunsi la 60 de ani, inca nu au acceptat omul care sunt si in continuare ma judeca dupa o scara de valori proprie, ignorand lucrurile care imi ofera bucurie si asteptand sa se intample lucrurile pe care le doresc ei pentru mine, pentru a se bucura si a fi mandrii de mine(si din pacate asa au trecut 30 de ani).
Stiu ca nu e vina lor, pentru ca observ aceiasi atitudine la toata generatia lor,  acesta este unul din motivele pentru care doresc sa plec din Romania, pentru ca sper ca poate acolo undeva voi reusi sa fiu mai relaxat, mai putin incrancenat, mai putin pierdut in cotidian si mai atent la ceea ce conteaza in viata, familia si oamenii care ne inconjoara.

“Multumesc” Romania si MULTUMESC ROMANIA


Vara nu-i ca iarna, dupa cum zicea un clasic in viata. Ma gandeam in momentul in care (sper) ca voi pleca din Romania, sa postez un mesaj plin de revolta si de scarba fata de tot ce reprezinta Romania in momentul de fata, si sa ma lepad de tot ce e rau aici….
Dar ….. sunt prea plin de Romania, ca sa plec fara nici un bagaj plin de romanisme, balcanisme, tiganisme, etc., din pacate m-am incadrat prea bine in cotidian ca sa pot sa spun ca odata ajuns ACOLO voi fi un nou om, si imi voi formata personalitatea si ma voi adapta la ideologia si   modul viata de acolo in totalitate. Sunt constient si recunoscator pentru lucrurile bune pe care le-am invatat aici pana la 30 de ani(sar’mana mama si tata, sar’mana dna diriginta Mates, sar’mana MApN), dar stiu ca am si destule lacune comportamentale care ma vor impiedica sa ma adaptez in totalitate la un nou mediu, pentru ca in sufletul meu o sa raman ROMAN. De mic mi-a placut istoria si faptele eroice, poate de aia m-am visat, si am ajuns ofiter al patriei mama, de mic am vazut ca romanul e mai destept ca toti dusmanii, ca 1 roman(dac) face cat 10 romani, turci, nemti, de aici am un MIC complex de superioritate. Cu pasi mici l-am descoperit si pe Creanga, si am vazut ca autoironia e buna (cand vrei sa-ti ascunzi defectele intr-o maniera amuzanta) si prea multa scoala cam strica, si putina lene si coteala nu a omorat pe nimeni. Am ajuns si in functionalul sistem militar care m-a invatat multe: sa nu te oferi niciodata voluntar, “dormi in pace, tara ofiter te face” si multe altele pe care le voi pastra in suflet si le voi pretui. Am luat si carnetul, m-am suit la volan, si am invatat si aici multe care se aplica in viata de zi cu zi: de ce sa stai la coada cand poti sa te bagi in fata, violenta e rea (pentru ceilalti participanti la trafic), regulile sunt pentru prosti, etc. . Am ajuns si pe la doctor, unde nu costa nimic consultatia, operatia, tratamentul pentru ca avem asigurari de sanatate, dar ar fi bine sa lasi ceva in buzunarul acela etern gol, pentru zile negre sau macar sa aduci o atentie o floare, ocutie de bomboane ca “asa se face”. Am incercat sa ajung mai aproape de Dumnezeu, dar si acolo am aflat ca  daca stai la coada esti prost si cica, si iertarea pacatelor, si linistea vesnica in locul cu verdeata are pretul sau ……in ron, sau orice in moneda de circulatie.
Ce pot sa spun “multumesc” Romania ca m-ai umplut de scarba, de zeflemea, de nervi(uneori violenta), “multumesc” ca incerci sa ma faci dator(in toate modurile), “multumesc” ca le oferi tuturor din jurul meu o viata plina de griji, “multumesc” ca ma faci sa lupt sa supravietuiesc in cotidianul asta plin de reguli si  de dorinte fabricate, “multumesc” ca vrei sa ma ingenunchez dar sa sti ca nu voi pleca capul niciodata si “multumesc” ca uneori ma faci  sa uit sa traiesc cu adevarat.
Dar mai presus de toate MULTUMESC ROMANIA pentru ca datorita tie sunt EU, iti multumesc pentru ca aici sunt toate persoanele pe care le iubesc, iti multumesc ca aici am cunoscuto pe sotia mea, iti multumesc ca aici s-a nacut fetita noastra sanatoasa, frumoasa si vesela(la maternitate privata), iti multumesc pentru ca aici sunt mama, tata si frati-miu(el e in Anglia :) ), iti multumesc pentru ca aici e ACASA ….
DAR …………….VREAU SA PLEC, vreau ca copilul meu sa nu creasca societatea asta bonlava, poate acolo nu e mai bine, dar  ”zda masii ma risc frate”
P.S. multumesc Romania  si pentru Steaua Bucuresti, dar pe Gigi poti sa-l iei tu, cu tot cu Mircea Badea si multi altii despre care poate voi reveni alta data

Inca un pas


Am mai facut un pas catre Canada! Pe 15 dec am dat TEFAQ la Alianta Franceza din Constanta, examenul a fost ceva mai usor decat ma asteptam. E format din 2 probe, una orala si una ascultat/bifat. Am început cu cea orala(am vreo 9 oameni toti cu tinta Canada). La oral, 2 tipuri de texte, unul un anunț la care trebuia sa fi cel care “suna” si cere relatii despre anuntul respectiv, aveai posibilitatea de a alege intre 2 texte, eu am ales ceva legat de a petrece anul nou cu batrani fara familie, iar al doilea text trebuia sa prezinti un anunt si sa-l faci pe interlocutor(prof) sa fie interesat de el(am ales ceva legat de cursuri de dans iar cealalta posibilitate era ceva legat de donarea de sange). A decurs ok, eu zic ca ma aflu undeva la B1, dar cred ca m-am descurcat de B2. Iar la ascultat, 60 de intrebari, ascultat texte si bifat raspunsurile carecte, cred ca am facut vreo 40 bine, doamnele au fost f ok si au pus cd-ul si au iesit din sala, si a fost mai mult un efort colectiv, din pacate eram unul din cei doi care stiau mai mult.
Cam atat acum asteptam rezultatul ca sa trimitem dosarul.

A fi sau a nu fi Canada!?


Oh, Canada ……. Noul nostru El Dorado…… Am devenit pe zi ce trece mai sigur ca acolo se afla bucata mea de RAI, dar intrebarea care se pune este : oare stiu cu adevarat ce ne asteapta acolo? Da , fata de toata lumea am discursul pregatit: “o sa ne fie mai greu la inceput, o sa incepem de jos, dar o sa reusim, macar acolo avem alte sanse decat in Romania”. Dar oare cat de greu e GREU. cat de jos e JOS, si cand o sa REUSIM, si cand o sa avem SANSE, intr-un an, 2 ,3 ,…,7 . Oare o sa fim destul de puternici amandoi, oare o sa ne descurcam si cu un copil dupa noi, oare gresesc ca vreau sa plecam? Nu imi e frica de munca, am mai inceput de jos, am renuntat la slujba de ofiter in marina de razboi, si am navigat ca timonier si am muncit de am rupt, fara sa mai pun perioada din liceul militar si academie, dupa ce am renuntat la navigat m-am angajat in tara agent maritim/comisionar vamal/coordonator de operatiuni la o firma de evrei (sa stiti ca uneori inteleg de ce ii adora toata lumea, mari oameni). Ce sa spun am mai incercat una alta pe aici dar nu s-a prins nimic de noi, doar niste datorii la banca, noi zicem ca vrem sa plecam, sa luptam, SA ……….  CE?
Sunt putin intors pe dos zilele astea, prea multe s-au intamplat, ne-am anuntat parintii ca vrem sa depunem dosarul, ambele familii au primit cu “bucurie” vestea, am facut pasapoartele azi, am inceput meditatia la franceza, pe 12 decembrie avem examen TEFAQ, pana la mijlocul lui ianuarie sper sa trimitem dosarut 1 la Viena.

Saru’ mana!




Saru’ mana la toata lumea!
Asta pentru ca sunt baiat politicos si am cei 7 ani de acasa. Asa m-au invatat ai mei, sa dau buna ziua la toata lumea ca “iti dai buna ziua tie nu le dai lor”. Tot ei m-au invatat sa merg drept, sa nu mai stau cocosat, sa nu plesacai cand mananc, sa nu vorbesc cu gura plina, sa nu fac pipi pe capac, sa ma spal in fiecare seara, sa am tot timpul o batista la mine, sa nu ma scobesc in nas in preajma altor intelectuali asemeni mie, si alte o gramada de invataturi care iti permit sa faci parte din societate, si care se deprind dupa ani de experienta de viata. Ma uit la bebele meu de sase luni, si imi dau seama ce membru disfunctinal al societatii este, flatuleaza la intamplare, ragaie la masa, regurgiteaza la intamplare pe cine ii sta in cale, isi face nevoile pe ea, si alte multe apucaturi care trebuiesc starpite din fasa pentru a deveni un bun cetatean al patriei mama.
Tot am incercat sa ma incadrez si eu in tipare, in cataloage, in turme , in echipe, in orice, dar din pacate pana la 29 de ani toate organizatiile si sistemele m-au mestecat si m-au scuipat, sau am cerut eu sa fiu regurgitat. Dupa ce am inceput aceasta viata plin de sperante si idealuri, ma gasesc acum total dezorietat fara un sentiment de apartenenta la ceva (in afara de familiea mea, si cand zic familia mea ma refer la sotie si la copil, pentru ca de parinti si frate ma simt oarecum instrainat), si ma vad nevoit sa i-au o decizie radicala, sa ma supun unei terapii prin soc si sa incerc sa ma rup de tot si sa incep formalitatile de emigrare in Canada.
OH Canada!……

Schimb de casa

M-am hotarat sa schimb casa pentru blog de pe blog.com pe blogger.com, nu stiu de ce scriu postul asta, nu cred ca am cititori fideli care o sa ma caute in disperare :).

Oricum o  sa iau toate posturile de pe vechiul blog .