Putin sictir

  In week end-ul acesta prelungit m-am intalnit si cu niste oameni veniti din Maramures la mare, am stat la un pahar de vorba si la un mic (scapat de ghilotina UE), ne-am cunoscut, copii sau jucat . Niste oameni super ok, chiar mi-au placut, ei au o pensiune in Maramures, am vorbit de tara asta frumoasa a noastra. Chiar m-a apucat un sentiment de nostalgie si melancolie, in ceea ce priveste plecarea de pe plaiurile mioritice cu locuri asa frumoase si oameni asa de oameni....

  A doua zi, am fost de dimineata cu cea mica in parc, acolo sunt topogane si diverse acareturi pentru bucuria celor mici. Aceste acareturi sunt incadrate in spatii umplute cu nisip ca cei mici sa nu se loveasca si in care sa se poata juca cu lopatele si alte ustensile specifice varstei. Spre consternarea, scarba si enervarea mea parintii fumatori care insotesc odraslele au ajuns la concluzia ca e mult mai usor sa arunci mucurile in nisipul in care se joaca si copii lor decat sa le duca la cosurile chiar generos imprastiate in acea zona. Deja parca am uitat de locurile alea frumoase si oamenii .......

  Mai pe seara am plecat la plaja, ne-am ales un loc strategic, am intins toate cele pentru o experienta reusita, mai ales pentru cea mica. Odata ajunsi in apa, apa curata, calda, limepede.... plina de resturi de ambalaje, ceva peturi, o urma ce kkt strivit. Nu sunt un fitos sunt crescut la mare, am inotat tot timpul in ape nu prea curate, dar de cand o am pe cea mica, imi doresc altceva , ideea mea de normalitate este diametral opusa cu ceea ce gasesc in jurul meu. Am iesit din apa si am inceput sa ne jucam in nisip, la fel plin de mucuri, ambalaje si diverse deseuri. La plecare am avut niste resturi pe care am vrut sa le aruncam, pe care le-am adus la ghena din fata blocului.

 Din pacate Romania ajuns un loc in care cred ca se regaseste cel mai mult expresia; "Lume multa , oameni putini !".

Norocul

In general sunt o persoana norocoasa, cam tot ce mi-ai propus am realizat si de fiecare data cand am avut momente dificile a aparut ceva care a adus din nou soarele pe strada mea. Din pacate nu sunt tocmai rabdator, in genul ca as fi eu in stare sa plimb  dosarul ala de emigrare din birou in birou, numai sa mearga mai repede.

In momentul in care ne-am hotarat sa incepem serios procesul de emigrare in 2010, tot procesul dura 1 an de la primul dosar pana la primirea vizei. Dupa ce am depus noi dosarul, au schimbat sediul, au mai modificat legislatia , si asa ca am reusit sa primim invitatia la interviu pentru martie 2013  (3 ani!!!). Invitatia pe care am refuzato pentru ca am zis ca merge mai repede dosarul pe  NB. Ceea ce se si intampla, dar acum cei din birourile care acorda vize din Canada si din birourile teritoriale sunt in greva .

Asa ca WTF!!!!!!!

Asteptam si noi randul la bilete de intrare in  Wonderland, dar imi pare rau ca trebuie sa ii fac sa astepte pe oamenii aia de sub artar care imi pregatisera un job super bun, nu unul de newcommer ca la toti fraierii :)))

Confirmarea canditaturii

Am primit astazi confirmarea canditaturii de la NB. Faza cea mai simpatica a fost ca plicul care continea confirmarea renuntarii a ajuns pe 22.05 iar confirmarea e datata cu 15.05 :) , noi am trimis oricum si pe mail o copie. Mai jos o sa pun sa vedeti cum arata aceasta confirmare si ce scrie in ea .

 Acum asteptam sa fim mai saraci cu 1250 CAD, si speram ca pana la sfarsitul anului sa primim viza.

Succes.