Canada primele impresii

Deja au trecut aproape 3 săptămâni de când suntem în Canada,  am câteva impresii legate de noua noastră locație pe care o sa încerc sa le împărtășesc într-un mod cât de subiectiv pot. 
Primul lucru care m-a lovit la modul canadian de a face lucruri, o totala lipsa de asumare a răspunderii în orice.  Aici dacă ceva nu face parte dintr-un tipar bine stabilit,  atunci este ceva divin pe care doar cineva mai mare ca tine îl poate știi. Pentru o persoana care lua decizii nenumărate într-o zi la munca,  modul lor de a se feri în a-și asuma o decizie a fost șocant.  Am avut o problema la un dealer de telefonie mobilă,  care și-a sunat supervisor-ul,  care la rândul sau și-a sunat și el supervisor-ul,  care și-a sunat mentorul,  care a zis ca nu se poate,  în doar 45 de minute în care eu am stat și am așteptat în magazin. Dar acum după vreo 3 săptămâni de Canada,  am ajuns la concluzia ca asta e secretul longevității.
Alta chestie care m-a uimit,  e ca am crezut ca wc-ul e înfundat,  apa este pana la 5-10 cm de marginea superioara a vasului. Și când am ajuns la hotel prima reacție a fost : am plătit atâția bani și wc-ul e înfundat.
Traficul......... Eu sunt coleric,  traficul de România îmi făcea rău,  dar ce e aici e pentru pensionari,  ceea ce nu e rău.  Într-o zi normala de trafic, acasă aveam cel puțin 5 oportunități de a fi implicat într-un incident rutier.  Aici de 2 săptămâni de când conduc nici nu am claxonat.  Prima oara când am trecut pe trecerea de pietoni nu am priceput de ce opresc la 5 metrii de mine,  aici dacă treci prin loc nepermis opresc la departare de tine și te lasă să treci.  În parcări,  dacă mergi printre mașini,  nici o masina nu misca pana când nu ai ieșit din raza de acțiune. Nu se prea depășește limita de viteza,  pentru ca punctele se pun la asigurare și îți creste valoarea asigurării.
Mâncarea este scutita de taxe,  dar celelalte produse nu sunt,  dar la raft sunt puse preturile fără taxe,  și când iei un produs de la raft, care nu este aliment,  când ajungi la casa și surpriza ca la prețul afișat sa se mai adauge și taxele,  în Nb sunt 13%, deci pt ceva care costa la raft 100$,  plătești de fapt 113 $.
Serviciile sunt foarte scumpe,  pentru telefonie mobila,  un abonament decent cu ceva mb trafic și destule minute plătești cel mai ieftin vreo 45$. Cablul și internet pentru casa în jur de 100$. Asigurarea la masina în jur de 100-130$, eu nu am avut istoric din tara și plătesc 116 $ lunar ceva gen rca la noi.
Dacă ei de exemplu apa plata la 0.5 ml, la bax costa în jur de 5$, dar mai plătești și taxa pentru ambalaje în jur de 2.5$, pe care o poți recupera parțial dacă duci ambalajele la centru de reciclare.
Bilet autobuz în Moncton 2.25 $ la șofer.
Aici totul este extra-large,  mâncarea cantitativ,  băuturile,  femeile, mașinile etc.
O sa mai revin.
Concluzii,  după 3 săptămâni.... lucrurile se vad altfel din România,  și entuziasmul marii aventuri se mai estompează când de lovești de cotidian. Dar pentru cineva care nu a plecat în căutarea tărâmului făgăduinței,  ce am găsit aici nu e total diferit de ceea ce am presupus ca voi găsi,  dar oricum realitatea e mai puternica senzorial de cât imaginația. 
PS : după 20 de zile am un loc de munca și carnetul de conducere de Canada(pentru care am avut o lupta de dat)
Scuze pt calitatea postarii dar am scris la munca pe telefon.

Și am și plecat către Canada,  în total am avut 6 bagaje de cala și 3 de mana,  plus un rucsac cu laptopul și acte și cea mica a avut un rucsacel cu jucării. Cam toate bagajele au fost cu 1-2 kg peste 23 la cele de cala și cam 1 kg la cele de mana,  și nu au spus nimic nici la rucsacul cu laptopul,  care avea și el vreo 6 kg. Pentru cele 3 bagaje în plus am plătit câte 75 de euro de bagaj,  pana la Toronto. Am plecat cu LOT,  avionul pana la Varșovia era cu 2 rânduri de câte 2 locuri,  destul de mic,  dar curat.  Gratuit a fost un pahar de apa  și o napolitana gen Joe,  pentru cea mica am cumpărat un suc de portocale cu 3 euro. 

În Varșovia nu am stat de cât o ora și jumătate,  și am făcut boarding-ul destul de rapid,  surpriza neplăcută a fost ca,  cu toate ca rezervasem locurile împreună,  ne-au dat alte locuri.  Și când am vorbit cu o tanti de  acolo a dat-o cotita ca trebuia sa confirmam locurile cu 48 de ore înainte,  ca lor nu le apare în sistem și sa incercam sa rezolvam la bord după ce se așează lumea. Și trei mutări ca la șah mai târziu,  eram toți trei la un loc. Cam la 1 ora după decolare am primit prânzul,  relativ ok și băuturi la dispoziție.  Fiecare scaun are un televizor în tetiera din fata ( un fel de tableta)  care are vreo 30 de filme,  câteva jocuri,  reviste...  poloneze pentru trecerea timpului.  Noi știam de la prieteni,  dar pentru  cei care nu știu,  pe acest avion aerul condiționat merge tot timpul și e destul de rece,  deci ar fi indicat sa aveți la voi o bluza de trening și pantaloni lungi pentru copii,  ei dau o paturica și o perna.

După 9 ore de zbor am aterizat în Toronto,  am urmat o călătorie prin terminal de vreo 2 km,  am prezentat o declarație pe care am completat-o in avion unei domnișoare asiatice împreună cu pașapoartele,  care ne-a întrebat ce bunuri avem la noi și dacă ne mai vin alte bagaje ulterior.  După care am fost îndrumați câtre Immigration,  unde aveam vreo 10 persoane în fata,  dar a durat vreo 15 minute deoarece erau și vreo 7-8 ofițeri care se ocupau de formalități.  Am ajuns tot la o domnița care pe lângă pașapoarte ne-a cerut și actele primite odată cu viza, și ne-a rugat să așteptăm puțin.  După nici 10 minute am fost strigați,  rugați sa semnam 2 formulare,  a reținut formularul cu poza primit de la ambasada si ne-a returnat unul.  După care ne-a spus că vom primi prin poștă cardul de rezident intre 6 și 8 săptămâni. Am plecat da luam bagajele și sa ne prezentam la Customs control. Pe banda erau foarte puține bagaje,  și le-am găsit repede pe ale noastre,  toate.  Niște nenici au încercat să ne aburească sa ne ia ei bagajele contra sumei modice de 10 cad,  dar erau cărucioare gratuite ca și în Otopeni și am optat pentru alea.  A urmat iar un drum de vreo 1 km pana la ofițeri vamali. Aici am avut emoții,  mai ales din cauza medicamentelor care cred ca erau îndesate în fiecare geantă de cala.  Am mers la un domn care stătea oarecum tolănit pe un scaun și bea o cafea,  i-am arătat pașapoartele,  m-a întrebat dacă acum am emigrat și dacă mai vin alte bagaje ulterior ,  am răspuns monosilabic și ne-a zis ok. Am rămas în așteptare,   ok.......  Și așteptam să deschidă bagaje,  dar omul ne-a dat drumul fără măcar sa se uite la noi.  Am rămas puțin șocat,  și uimit,  după toate experientele pe care le citisem și am intrat în Canada.

Zborul pentru Moncton îl aveam a doua zi la 12, și era deja 22. Am mers în terminalul 1 unde am aterizat la etajul 3 la reprezentanta Samsonite și acolo au un serviciu de depozitat bagajele,  și dna de acolo ne-a făcut în discount și am plătit 58 cad pentru 8 bagaje în loc de vreo 90 cad.  După care am luat un shuttle bus și am mers la hotelul care e lipit de terminalul 3, unde deja aveam camera plătită,  ca sa ne cazam.  La recepție o dna foarte drăguță,  cu origini latino,  s-a dus repede în spate când a vazut-o pe cea mica și ia adus un pachet ce carte de colorat și alte prostioare,  un gest drăguț care a bucurat un copil.  Hotelul foarte ok.

A doua zi, ne-am lovit pentru prima data modul canadian de a face lucruri. Pentru bagajele care erau extra trebuia sa platim cash si ne-a asezat o doamna la o coada, dupa care a venit o domnita care ne-a directionat catre alta coada, la vreo 200 de metri distanta. Ceea ce a fost o placere, tinand cont ca eram singurii babuini cu 9 genti din care 6 in folie. La acea coada ni s-a spus ca am venit degeaba si ca trebuie sa ne intoarcem inapoi, ceea ce am si facut, dar am fost directionati catre coada nr 4. Ajunsi in fata, ne-au fost verificate biletele, si dnul de la tejghea a observat nenorocirea ca last name era inversat cu fist name. Si STOP, s-a dus la supervisor, care s-a panicat si el, in timp ce eu ii explicam ca nr de pasaport sunt ok si doar numele sunt inversate si se vede clar ca sunt aceleasi. Dar fara probleme a aparut supervisor-ul supervisor-ului care pana urma ne-a dat ok-ul . Dragutul domn ne-a cantarit bagajele dar mi-a spus ca trebuie sa merg la alta coada ca sa pot platii si nu ne primesc bagajele pana nu le platim. Noroc cu un indian dragut care a printat si chitanta si bording pass-urile si am pus bagajele pe banda si am fugit catre imbarcare. Dar datorita cadoului de la hotel, am mai avut parte de un hop, pentru ca in trusa de colorat era si o foarfeca, care a fost oprita, controlata verificata de 3 security guards, si intr-un final am trecut si de ei. La avion am avut parte de o alta surpriza, bagajele de mana le-am lasat exact la urcarea in avion deoarece nu puteau incapea toate in avion, in compartimentele de sus, deoarece era un fel de autobuz cu aripi cu 50 de locuri.

 Zborul a fost ok, mai putin faptul ca octogenara de langa mine a mancat o conserva de peste. A durat 2 ore si am ajuns in micul aeropot din Moncton. Aici am fost asteptati de 3 oameni deosebiti, carora le datoram mult, deoarece ne-au ajutat din propie initiativa si au facut chiar mai mult decat ne-am fi asteptat.

To be continued

PS Postarea a fost inceputa de pe drum si terminata azi , cand am avut si eu putin timp. Voi reveni cu multe impresii ale primei saptamani de Canada in functie de timpul pe care il am.