Let it snow

Sambata 

Marti 

6 luni

Au trecut 6 luni si deja incepem sa devenim de ai casei, deja peisajul este familiar, deja cream amintiri, la munca incepi sa devii "part of the team", si tot ce era nou este deja cotidian. E greu sa tragi niste concluzii dupa o perioada asa de scurta, parca ieri faceam bagajele, oricum cu toate ca ma repet orice concluzie as trage totul este strict personal. Pot cu siguranta sa spun ca atitudinea pozitiva si norocul care m-a urmat o viata intreaga a trecut oceanul cu mine.

In continuare nu regretam pasul facut, si as face acelasi lucru din nou.

Referitor la ce e aici, sunt foarte multe lucruri de spus pana acum in mare majoritate pozitive iar cele care au fost negative nu au cantarit atat de mult sau nu ne-au afectat asa de mult. Nivelul de stres este mult mai mic decat in Romania, si aici ma refer la toate aspectele: munca, viata sociala , societate, relatie cu autoritatile. Da, sunt mici frustrari care sunt legate de natura umana si societatea in general si nevoia asta de a consuma cat mai mult, dar astea sunt omniprezente.

Din punctul meu de vedere si din modul in care am perceput eu societatea canadiana, Canada imi pare cea mai socialista tara pe care o cunosc. Da, este un socialism democratic, dar eu il simt ca un socialism, mai bine ambalat si care bea cafea de la Tim's. Nu spun ca este un lucru rau, dar  este...

La munca totul este ok, ma inteleg bine cu toata lumea, si sper ca in viitorul relativ apropiat sa pot sa ma misc pe o alta pozitie . Dupa cele 3 luni prin firma de recrutare(Manpower), care a incercat sa ma mai tina inca 2 luni, dar dupa niste amenintari voalate si cu ajutorul actualului angajator am scapat din ghearele lor, si am fost angajat permanent, asa cum mi se promisese. Este ok, pentru ca am un salariu decent pentru inceput, si o serie de beneficii (pensie, asigurare de sanatate, de viata, plan de protectie in caz de acidente de munca pe termen lung si scurt, si o serie de preturi preferentiale la asigurare auto, si alte mici chestii).

Zilelea astea e cam frig -25 feels like -35, dar daca sari din masina in casa si la munca suprvietuiesti. Oricum ma innebunesc astia cu avizarile meteo, o gramada de codurui rosii de frig, vant, ploaie, zapada, polei, pana acum doar vreo doua au fost pe bune , restul ne-au ocolit. Oricum de Craciun au fost 15 cu plus , toata lumea zice ca suntem norocosi pana acum, pentru ca vremea a fost buna pana acum.....

Canadienii.....

- nu dau noroc, de fapt sa reformulez, dau noroc(shake hands) cu tine atunci cand fac cunostinta, si cam atat. Nu este acelasi obicei ca in Romania, sa dai noroc in fiecare zi cand te intalnesti, nu,  am dat noroc prima oara si gata, fara atingeri inoportune.
- sunt dependenti de Tim Hortons. Presupun ca deja prin vene le curge deja sange combinat cu ceva cafea de la Tim, au cani aniversare, tricouri, mingi, de toate de la Tim, si ziua nu incepe fara o oprire la Tim. Ei sunt Tim. si cand pipi...tot Tim
- au toti cani termoizolante, sticle de apa personale, care sunt deja niste extensii ale corpului. Toata ziua isi beau lichidele din recipientele special achizitionate, care mai izolante, care mai colorate, care mai personalizate.
- au tot felul de gadget-uri pe la curea, pe birou, in masina care sa le faca viata mai usoara si care sa reduca efortul depus pentru indeplinirea diferitelor task-uri si nevoi.
- zambesc si te saluta pe strada, poate doar astia de aici din Moncton, care sunt mai de la tara, dar mi-e imi place lucrul asta. Chiar daca o fi conditionat sau de suprafata, nu prea ma intereseaza, pur si simplu imi da un senmtiment ok, si prefer aceasta conditionare decat inclestarea de Romania.
- sunt profesionisti la locul de munca. Cel putin asta este concluzia mea in scurtul timp pe care l-am petrecut muncind in Canada(cam 12 saptamani), cel putin oamenii cu care am lucrat/si lucrez sunt niste profesioniti, si nu i-am vazut sa piarda timpul aiurea sau sa se coteasca de la ceva, nu sta lumea pe faisbuci sau alte site-uri aiurea.
- nu împart.  Acasă dacă cineva avea un covrig dacă nu dădea la toată lumea,  măcar întreba dacă vrea cineva,  aici nu nene,  bagă la ghiozdan fără sa intrebe dai sa împartă,  fiecare cu a lu' mama lui.
- adoră să tundă gazonul,  de parcă zici ca asta e scopul lor în viață,  să se facă mari să își facă rată la bancă,  sa cumpere casa cu gazon ca sa aibă ce sa tundă.
- sunt datori,  dacă nu ai istoric de creditare nu exiști. Deci nu se aplica  gândesc deci exist,  aici este sunt dator deci exist.  Fără credit history ești nul pentru bănci, companii de telefonie,  dealer auto cam pt toată lumea.

Impresii

După cum am spus o sa mai revin cu diferite impresii scrise asa cum îmi vin în minte.

1. Socul cultural și social este destul de mare,  aici lumea gândește,  trăiește și vorbește altfel. Și când ajungi aici tu ești deja o persoana formata într-o alta societate,  ceva mai agresiva, mai meschina,  în final diferită.  Și nu înțelegi de ce lucrurile nu se fac asa cum ești obișnuit,  uneori se fac mai bine,  alteori mai prost decât erai obișnuit,  secretul cred ca este faptul ca trebuie sa primești lucrurile asa cum sunt,  pentru ca de acasă am plecat pentru ca unele lucruri nu se vor schimba niciodată,  și nici aici nu se vor schimba pentru ca am venit eu.

2. Persoanele cu dizabilități.  Aici chiar poți fi o persoana integrata în societate dacă suferi de handicapuri chiar și servere,  care în România te-ar fi obligat la o viata la pat. În fiecare magazin,  înstitutie,  etc, se gasesc rampe, uși care se deschid când apeși pe buton.,  te poți urca în autobuz. La magazinele  de cumpărături gen Wal-Mart, Cosco , etc se găsesc cărucioare cu rotile,  mici mașinuțe electrice,  chestii care la noi nu se găsesc nici la spital. La piscina de le YMCA se poate intra cu caruciorul cu rotile in piscina pe o rampa speciala.

3. Bicicliștii.  E chiar ok sa fii biciclist aici,  vara bineînțeles,  sunt destule benzi speciale,  dar și atunci când ești în trafic ești respectat,  nimeni nu te claxonează,  nimeni nu te injura, și nici nu încearcă sa te calce cu mașina.  Autobuzele au în fata suporturi pentru biciclete,  și poți pune bicicleta pe suport și poți sa mergi cu autobuzul.  Ești obligat sa porți casca când ești pe bicicleta. Ma toate magazinele și instituțiile publice sunt locuri speciale pentru biciclete,  chiar și în fata blocului am suport sa parchez bicicleta.

4. Limba engleza.  Aici e o experienta personala,  eu acasă foloseam engleza la munca și eu ma plasam la un nivel mediu spre avansat.  Lucrurile se schimba puțin când trebuie sa îți transpui ideile perfect ordonate la tine în cap, în engleza.  Ma fac perfect înțeles,  dar ma miros de la o mila ca sunt emigrant.  Fac greșeli gramaticale,  uneori când sunt obosit sau nervos se întâmplă să nu mă exprim asa cum as vrea.  Lucruri pe care nu le-aș fi bănuit acasă,  și pe care le simți abia când ești obligat sa te exprimi tot timpul într-o limba care pana la urma ție străină. Acest lucru se va regăsi cel mai tare la munca, acum depinde și de locul de munca pe care îl ai.  Dacă lucrezi într-un loc unde nu trebuie să comunici prea mult nu e o problema,  dar daca trebuie sa comunici în continuu atunci cu siguranță lacunele vor ieșii la suprafață. Și ma pun în locul celor cu care lucrez,  și mie mi s-ar fi parut aiurea sa angajez pe cineva care nu vorbeste foarte bine limba intr-o pozitie buna in firma.

5. Salariul este exprimat in dolari pe ora. Exemplu 10$/h, dar din aceasta suma statul mai opreste 15%, lucru pe care eu nu-l stiam, si asa de 10$/h ramai cu 8.5$/h.

Voi mai  reveni pe masura ce am timp si imi vin alte lucruri in minte.

Aproape 1 luna

Aproape a trecut o luna de cand suntem aici , o luna in care abia incepem sa deschidem ochii si incepem sa ne dam seama ce se intampla in jurul nostru, o luna in care am incercat sa filtram multele informatii pe care le-am primit, o luna in care am facut greseli, abia o luna.

O luna in care mi-am dat seama cat de pline de sperante erau intrebarile din Romania catre Canada, si cat de greu sunt de dat raspunsurile din Canada. Stiu ca intrebam : E bine in Canada ? Te-ai intoarce acasa?, sunt niste intrebari atat de simple, si la care astepti un raspuns scurt si la obiect din Canada, dar care e atat de greu de dat din Canada catre Romania. Am spus de la inceput ca este o experienta atat de personala si o repet, si la faza cu intrebarile , problema este ca intrebarile sunt ale celui care le pune, dar raspunsurile sunt ale celui care le da, si sunt valabile pentru el. 

De cand am ajuns aici am intampinat diverse probleme, pe care alti romani veniti aici nu le-au intampinat, chiar am patit ca un alt prieten sa fie la ghiseu inaintea mea si sa primeasca un raspuns pozitiv, si eu un raspuns negativ, amandoi fiind in aceiasi situatie. Si dupa cateva zile am mers sa facem un abonament la telefonie si eu sa pot sa fac si el nu, la fel aceleasi conditii, acelasi ghiseu dar doua raspunsuri diferite. Dar sunt experientele mele, si din fericire nu sunt adevaruri general valabile, tocmai de aceea imi dau seama ca nu pot sa raspunzi obiectiv la intrebari de genul celora pe care le puneam din Romania. 

Am vazut de cand sunt aici destui oameni(aici ma refer la emigranti romani), am gasit oameni care si-au gasit fericirea aici, altii care inca nu si-au gasit drumul, altii care inca traiesc cu sufletul in Romania, altii care sunt pragmatici si stiu ce vor de la acest loc. Sa pleci din Romania, si sa speri ca aici vei gasi ceva utopic, din pacate e fals.

Oricum marcat de experientele ultimelor zile, as putea spune urmatoarele : Canada este o tara care traieste pe credit. Aici nu esti o persoana integrata in sistem daca nu esti dator si bun platnic in acelasi timp, dar ca toate in Canada e o situatie pe care trebuie sa o iei ca atare, sa te apuci sa iei un  card de credit, sa cheltuiesi , sa pui la loc, ca sa te poti imprumuta, ca sa pui la loc, si tot asa.......

Ca o concluzie a experietelor de emigrant in NB, pot spune cu convingere ca aceasta provincie nu este de loc pregatita pentru emigranti, si aici ma refer la ajutoarele pe care le primesti in Quebec sau in Otario.

Si ca raspuns la intrebarile pe care le puneam de acasa:

- E bine in Canada ?

- Si da si nu

- Te-ai intoarce acasa?

- Nu..........depinde de zi... poate da ....nu 

Canada primele impresii

Deja au trecut aproape 3 săptămâni de când suntem în Canada,  am câteva impresii legate de noua noastră locație pe care o sa încerc sa le împărtășesc într-un mod cât de subiectiv pot. 
Primul lucru care m-a lovit la modul canadian de a face lucruri, o totala lipsa de asumare a răspunderii în orice.  Aici dacă ceva nu face parte dintr-un tipar bine stabilit,  atunci este ceva divin pe care doar cineva mai mare ca tine îl poate știi. Pentru o persoana care lua decizii nenumărate într-o zi la munca,  modul lor de a se feri în a-și asuma o decizie a fost șocant.  Am avut o problema la un dealer de telefonie mobilă,  care și-a sunat supervisor-ul,  care la rândul sau și-a sunat și el supervisor-ul,  care și-a sunat mentorul,  care a zis ca nu se poate,  în doar 45 de minute în care eu am stat și am așteptat în magazin. Dar acum după vreo 3 săptămâni de Canada,  am ajuns la concluzia ca asta e secretul longevității.
Alta chestie care m-a uimit,  e ca am crezut ca wc-ul e înfundat,  apa este pana la 5-10 cm de marginea superioara a vasului. Și când am ajuns la hotel prima reacție a fost : am plătit atâția bani și wc-ul e înfundat.
Traficul......... Eu sunt coleric,  traficul de România îmi făcea rău,  dar ce e aici e pentru pensionari,  ceea ce nu e rău.  Într-o zi normala de trafic, acasă aveam cel puțin 5 oportunități de a fi implicat într-un incident rutier.  Aici de 2 săptămâni de când conduc nici nu am claxonat.  Prima oara când am trecut pe trecerea de pietoni nu am priceput de ce opresc la 5 metrii de mine,  aici dacă treci prin loc nepermis opresc la departare de tine și te lasă să treci.  În parcări,  dacă mergi printre mașini,  nici o masina nu misca pana când nu ai ieșit din raza de acțiune. Nu se prea depășește limita de viteza,  pentru ca punctele se pun la asigurare și îți creste valoarea asigurării.
Mâncarea este scutita de taxe,  dar celelalte produse nu sunt,  dar la raft sunt puse preturile fără taxe,  și când iei un produs de la raft, care nu este aliment,  când ajungi la casa și surpriza ca la prețul afișat sa se mai adauge și taxele,  în Nb sunt 13%, deci pt ceva care costa la raft 100$,  plătești de fapt 113 $.
Serviciile sunt foarte scumpe,  pentru telefonie mobila,  un abonament decent cu ceva mb trafic și destule minute plătești cel mai ieftin vreo 45$. Cablul și internet pentru casa în jur de 100$. Asigurarea la masina în jur de 100-130$, eu nu am avut istoric din tara și plătesc 116 $ lunar ceva gen rca la noi.
Dacă ei de exemplu apa plata la 0.5 ml, la bax costa în jur de 5$, dar mai plătești și taxa pentru ambalaje în jur de 2.5$, pe care o poți recupera parțial dacă duci ambalajele la centru de reciclare.
Bilet autobuz în Moncton 2.25 $ la șofer.
Aici totul este extra-large,  mâncarea cantitativ,  băuturile,  femeile, mașinile etc.
O sa mai revin.
Concluzii,  după 3 săptămâni.... lucrurile se vad altfel din România,  și entuziasmul marii aventuri se mai estompează când de lovești de cotidian. Dar pentru cineva care nu a plecat în căutarea tărâmului făgăduinței,  ce am găsit aici nu e total diferit de ceea ce am presupus ca voi găsi,  dar oricum realitatea e mai puternica senzorial de cât imaginația. 
PS : după 20 de zile am un loc de munca și carnetul de conducere de Canada(pentru care am avut o lupta de dat)
Scuze pt calitatea postarii dar am scris la munca pe telefon.

Și am și plecat către Canada,  în total am avut 6 bagaje de cala și 3 de mana,  plus un rucsac cu laptopul și acte și cea mica a avut un rucsacel cu jucării. Cam toate bagajele au fost cu 1-2 kg peste 23 la cele de cala și cam 1 kg la cele de mana,  și nu au spus nimic nici la rucsacul cu laptopul,  care avea și el vreo 6 kg. Pentru cele 3 bagaje în plus am plătit câte 75 de euro de bagaj,  pana la Toronto. Am plecat cu LOT,  avionul pana la Varșovia era cu 2 rânduri de câte 2 locuri,  destul de mic,  dar curat.  Gratuit a fost un pahar de apa  și o napolitana gen Joe,  pentru cea mica am cumpărat un suc de portocale cu 3 euro. 

În Varșovia nu am stat de cât o ora și jumătate,  și am făcut boarding-ul destul de rapid,  surpriza neplăcută a fost ca,  cu toate ca rezervasem locurile împreună,  ne-au dat alte locuri.  Și când am vorbit cu o tanti de  acolo a dat-o cotita ca trebuia sa confirmam locurile cu 48 de ore înainte,  ca lor nu le apare în sistem și sa incercam sa rezolvam la bord după ce se așează lumea. Și trei mutări ca la șah mai târziu,  eram toți trei la un loc. Cam la 1 ora după decolare am primit prânzul,  relativ ok și băuturi la dispoziție.  Fiecare scaun are un televizor în tetiera din fata ( un fel de tableta)  care are vreo 30 de filme,  câteva jocuri,  reviste...  poloneze pentru trecerea timpului.  Noi știam de la prieteni,  dar pentru  cei care nu știu,  pe acest avion aerul condiționat merge tot timpul și e destul de rece,  deci ar fi indicat sa aveți la voi o bluza de trening și pantaloni lungi pentru copii,  ei dau o paturica și o perna.

După 9 ore de zbor am aterizat în Toronto,  am urmat o călătorie prin terminal de vreo 2 km,  am prezentat o declarație pe care am completat-o in avion unei domnișoare asiatice împreună cu pașapoartele,  care ne-a întrebat ce bunuri avem la noi și dacă ne mai vin alte bagaje ulterior.  După care am fost îndrumați câtre Immigration,  unde aveam vreo 10 persoane în fata,  dar a durat vreo 15 minute deoarece erau și vreo 7-8 ofițeri care se ocupau de formalități.  Am ajuns tot la o domnița care pe lângă pașapoarte ne-a cerut și actele primite odată cu viza, și ne-a rugat să așteptăm puțin.  După nici 10 minute am fost strigați,  rugați sa semnam 2 formulare,  a reținut formularul cu poza primit de la ambasada si ne-a returnat unul.  După care ne-a spus că vom primi prin poștă cardul de rezident intre 6 și 8 săptămâni. Am plecat da luam bagajele și sa ne prezentam la Customs control. Pe banda erau foarte puține bagaje,  și le-am găsit repede pe ale noastre,  toate.  Niște nenici au încercat să ne aburească sa ne ia ei bagajele contra sumei modice de 10 cad,  dar erau cărucioare gratuite ca și în Otopeni și am optat pentru alea.  A urmat iar un drum de vreo 1 km pana la ofițeri vamali. Aici am avut emoții,  mai ales din cauza medicamentelor care cred ca erau îndesate în fiecare geantă de cala.  Am mers la un domn care stătea oarecum tolănit pe un scaun și bea o cafea,  i-am arătat pașapoartele,  m-a întrebat dacă acum am emigrat și dacă mai vin alte bagaje ulterior ,  am răspuns monosilabic și ne-a zis ok. Am rămas în așteptare,   ok.......  Și așteptam să deschidă bagaje,  dar omul ne-a dat drumul fără măcar sa se uite la noi.  Am rămas puțin șocat,  și uimit,  după toate experientele pe care le citisem și am intrat în Canada.

Zborul pentru Moncton îl aveam a doua zi la 12, și era deja 22. Am mers în terminalul 1 unde am aterizat la etajul 3 la reprezentanta Samsonite și acolo au un serviciu de depozitat bagajele,  și dna de acolo ne-a făcut în discount și am plătit 58 cad pentru 8 bagaje în loc de vreo 90 cad.  După care am luat un shuttle bus și am mers la hotelul care e lipit de terminalul 3, unde deja aveam camera plătită,  ca sa ne cazam.  La recepție o dna foarte drăguță,  cu origini latino,  s-a dus repede în spate când a vazut-o pe cea mica și ia adus un pachet ce carte de colorat și alte prostioare,  un gest drăguț care a bucurat un copil.  Hotelul foarte ok.

A doua zi, ne-am lovit pentru prima data modul canadian de a face lucruri. Pentru bagajele care erau extra trebuia sa platim cash si ne-a asezat o doamna la o coada, dupa care a venit o domnita care ne-a directionat catre alta coada, la vreo 200 de metri distanta. Ceea ce a fost o placere, tinand cont ca eram singurii babuini cu 9 genti din care 6 in folie. La acea coada ni s-a spus ca am venit degeaba si ca trebuie sa ne intoarcem inapoi, ceea ce am si facut, dar am fost directionati catre coada nr 4. Ajunsi in fata, ne-au fost verificate biletele, si dnul de la tejghea a observat nenorocirea ca last name era inversat cu fist name. Si STOP, s-a dus la supervisor, care s-a panicat si el, in timp ce eu ii explicam ca nr de pasaport sunt ok si doar numele sunt inversate si se vede clar ca sunt aceleasi. Dar fara probleme a aparut supervisor-ul supervisor-ului care pana urma ne-a dat ok-ul . Dragutul domn ne-a cantarit bagajele dar mi-a spus ca trebuie sa merg la alta coada ca sa pot platii si nu ne primesc bagajele pana nu le platim. Noroc cu un indian dragut care a printat si chitanta si bording pass-urile si am pus bagajele pe banda si am fugit catre imbarcare. Dar datorita cadoului de la hotel, am mai avut parte de un hop, pentru ca in trusa de colorat era si o foarfeca, care a fost oprita, controlata verificata de 3 security guards, si intr-un final am trecut si de ei. La avion am avut parte de o alta surpriza, bagajele de mana le-am lasat exact la urcarea in avion deoarece nu puteau incapea toate in avion, in compartimentele de sus, deoarece era un fel de autobuz cu aripi cu 50 de locuri.

 Zborul a fost ok, mai putin faptul ca octogenara de langa mine a mancat o conserva de peste. A durat 2 ore si am ajuns in micul aeropot din Moncton. Aici am fost asteptati de 3 oameni deosebiti, carora le datoram mult, deoarece ne-au ajutat din propie initiativa si au facut chiar mai mult decat ne-am fi asteptat.

To be continued

PS Postarea a fost inceputa de pe drum si terminata azi , cand am avut si eu putin timp. Voi reveni cu multe impresii ale primei saptamani de Canada in functie de timpul pe care il am.

ETA 06.07.2014

Am cumparat si biletele de avion prin Esky si pe data de 05.07 vom ateriza in Toronto, si pe 06.07 vom ajunge in Moncton.
Spre norocul nostru niste OAMENI s-au oferit sa ne dea o mana de ajutor, si speram sa reusim sa inchiriem un apartament pana vom ajunge acolo. Incercam sa incheiem un capitol din viata noastra cat de bine putem si sa deschidem unul nou cat mai optimisti.

On the way

Si cam gata dupa aproape 4 ani.

Oricum au mai fost cateva mici hopuri :

-01.04 ne-au adus la cunostinta ca nu primisera cazierele si copie dupa noul pasaport al celei mici, erau primite de ei prin curier de pe data de 13.03.

-11.04 ne-au cerut cele de mai jos:

-11.04 ne-au confirmat ca au primit documentele sosite la ei pe 13.03

- 09.05 ne-au cerut pasapoartele

- 12.05 am facut plata la Banca Transilvania pentru taxa de emigrare si 3 x 98.5 ron pentru CRDV, am mers la DHL si am trimis pasapoartele, formularele de constintamant pentru CRDV, pozele si chitantele de la cele 2 plati . La DHL au incercat sa imi bage pe gat transportul pana la Bucuresti cu 190 ron cu asigurarea documentelor (ceea ce nu ma incalzea cu nimic pentru ca daca le pierdeau, oricum timpul pierdut era cel mai valoros) si le-am dat 65 ron pentru transport normal cu retur.

- 19.05 confirmare de primire a documentelor

- 22.05 am fost anuntat ca am platit cu 90 euro mai mult, si ne vor returna suma

- 22.05 am facut pozele pe fond gri(nu am fost atent, dar ii spusesem dnei cum trebuiesc facute), si au vrut pe font alb, am trimis pozele inapoi in aceiasi zi

- 29.05 aplicatia a plecat de la Canada Visa Office la Canada Visa Application Centre.

- 30.05 a primit pasapoartele si "confirmation de residence "

Gata si medicalele

Pe data de 13.03 la ora 10.45 ne-am infatisat la adresa Str.Viitorului  nr.11, Bucuresti :

Am sunat la poarta si ne-am indreptat catre secretariat. Am fost intampinati de o doamna foarte draguta si relaxata, care ne-a prezentat programul nostru pentru vizita medicala si ne-a incasat banii 1660 ron. 

Dupa ce am terminat la secretariat , unde ne-a facut poze si copii dupa pasapoarte, am asteptat aproximativ 30 de minute in sala de asteptare. A venit o doamna asistenta, care ne-a rugat sa mergem se rand ca sa dam proba de urina, la care nu cred ca au facut vreo analiza , doar s-a uitat la colorit si consitenta. Dupa aceea am intrat pe rand la asistenta, care ne-a luat sange pentru analiza HIV si sifilis exclusiv, tot ea ne-a masurat, cantarit si ne-a testat vederea cu panoul cu litere. Au urmat diverse intrebari generale despre starea de sanatate, operatii suferite etc., pe care le completa intr-un formular online pe intranetul lor, care la sfarsitul controlului urmeaza sa fie inchis de ei si sa apara celor de la CIC cu o  alta culoare in sistem, din care ei sa stie ca s-a finalizat controlul.

La terminarea controlului efectuat de asistenta, am asteptat si am intrat pe rand la o doamna doctor, care a efecuat un control destul de sumar, pe mine m-a pus sa ma dezbrac pana la brau, si m-a ascultat cu stetoscopul la planami, inima si m-a palpat. Au mai urmat cateva intrebari legate de intervetiile chirugicale pe care le mentionasem la asistenta, si ne-a urat succes si ne-a spus ca putem sa plecam la Medsana. 

Ne-am suit in masina si am plecat catre Medsana Cotroceni :

Ajunsi acolo, am fost directionati la etajul 1 . Acolo am fost rugati sa asteptam , pana vom fi chemati. A durat aproximativ 15 minute pana am terminat amandoi sa facem radiografia, si am fost rugati sa mai asteptam pana ni se confirma ca totul este ok. In 20 de minute ni s-a spus ca totul este in regula si am plecat.

Ca asta a fost, simplu si relaxat.

Daca tot eram in Bucuresti am zis sa mergem si la ambasada sa lasam cazierele si copie dupa pasaportul fetitei.

Ambasada este chiar langa sediul PCR, sau PSD. Am intrat si la poarta era un domn de la o firma de paza (roman), care mi-a adus la cunostinta ca nu poate accepta documente, ele trebuiesc trimise cu un curier. Si asa am mers pana la primul Fan Curier si am platit 15 lei.

Ieri am verificat status-ul de pe site-ul CIC si mi s-a schimbat starea de bine:

Si acum o sa-i las putin in pace, si intr-o saptamana sau doua le dau un mail sa ii intreb de sanatate.